S-au ridicat Nimrozii lumii, călăi şi zbiri şi împăraţi,
În luptă la războiul mare, ca lupii hămesiţi, turbaţi.
Au pus la cale planul morţii, şi s-au unit toţi într-un gând:
Au răstignit pe Domnul slavei, şi L-au închis într-un mormânt.

Credeau atunci stăpânii lumii, că planul lor a izbutit,
Şi-n văgăunile de moarte, pe Dumnezeu L-au biruit.
Dar a venit o dimineaţă, a treia zi s-a luminat,
Şi s-a-mplinit atunci Scriptura: Hristos din morţi a înviat!

Din cea mai fioroasă luptă şi înfricoşător abis,
Biruitor a ieşit Domnul, purtând cu El un nou Zapis:
O Lege nouă scrisă-n fire: că boldul crud al morţii reci,
E pradă de război în mâna Acelui Viu în veci de veci.

Şi când băteau soldaţii cuie, în mâna care ne-a creat,
Zapisul de demult al Legii a fost şi el crucificat.
Şi altul nou, înscris cu sânge, şi-a deschis pagina dintâi:
Zdrobit a fost capul Satanei sub un însângerat călcâi!

Ce zi de mare biruinţă a fost atunci în univers
Când Domnul nostru, la Golgota, zapisul cu porunci l-a şters!
A frânt domniile sinistre şi ale lumii stăpâniri,
Ieşind biruitor prin cruce, în suferinţi şi pătimiri.

Istoria era o noapte, ce s-a-ncheiat pe crucea grea,
Dar a venit şi-o dimineaţă cu străluciri de rai în ea.
Şi a-nceput o sărbătoare, urale şi cântări la porţi,
Când Domnul slăvilor eterne S-a ridicat dintre cei morţi!

S-au ridicat Nimrozii lumii, şi mândrii Nebucadneţari,
Dar au zidit numai redute de cârtiţe şi de ţânţari.
Cohortele lui Lucifer, zdrobite, Isus Mesia le-a învins,
Şi peste fortăreaţa morţii drapelul vieţii Şi-a întins.

Mesia, Dumnezeul veşnic, El, Fiul omului de lut,
Cu bucuria Învierii întreg pământul a umplut.
Şi diademele de glorii dintr-ale cerului tării,
În veacurile viitoare pe fruntea Lui vor străluci.

Un nou hrisov de-mpărăţie a fost deschis de Cel Preasfânt,
Edictul de proprietate asupra vechiului pământ:
Că tot ce-a fost creat vreodată, şi tot ce va mai fi creat,
Sunt şi vor fi pe totdeauna a Celui care a-nviat.

Da, scris-au cronicarii vremii în cărţile care rămân,
Minunea cea mai glorioasă a Domnului Atotstăpân:
Că a ieşit din groapa morţii, din închisoarea de granit,
Şi sus pe scaunul de slavă S-a aşezat Cel răstignit.

Dar vor mai scrie o minune... la fel de mare în zapis,
Minunea îmbrăcării noastre cu slava Lui de nedescris.
Minunea că şi nouă Domnul, Cel viu, şi sfânt, şi-adevărat,
Ne-a dat făclia nemuririi: Cu EL, şi noi am înviat !!!